Merisorul – bogat in substante antibacteriene si antimicotice

DESCRIERE, GENERALITATI

Merisorul este un arbust mic, cu o înălțime de până la 25 cm, cu tulpina cilindrică, ramificată, frunzele de formă ovală sunt mici și lucioase, de culoare veșnic verde, și sunt tari la pipăit. Crește în zone de munte, rezistă la geruri de - 40 de grade, la vanturile cele mai puternice.

Merișorul și-a dezvoltat un sistem de apărare extrem de puternic, împotriva oricărei boli produse de bacterii, viruși sau fungi. Astfel, frunzele și fructele sale sunt o adevărată fabrică de medicamente, unde sunt produse niște leacuri antiinfecțioase foarte eficiente.

merișorul sursă foto

Merișorul înflorește spre sfârșitul lunii mai, începutul lui iunie, florile sunt alb-rozalii, sub forma de clopoței. Perioada de dezvoltare și maturizare a fructului este de 4 luni. Fructul este mic de formă sferică, câte patru, cinci fructe pe fiecare rămurică, care se colorează în roșu-aprins când ajung la maturitate, sunt cărnoase și au gust dulce acrișor. Se recoltează atât fructele cât și frunzele.   

                 merișorul sursă foto                         

Frunzele se recoltează la începutul lunii septembrie, se pun la uscat în straturi subțiri, în locuri uscate și aerisite, se păstrează în pungi de hârtie sau în săculeți din bumbac.

                 merișor sursă foto

PRINCIPII ACTIVE, PROPRIETATI

Fructele de merișor, alături de afine, sunt printre cele mai sănătoase fructe de pădure. Sunt bogate în substanțe antiinfecțioase,- vitamina C -, care le conferă proprietăți curative imbatabile, în zaharuri, acizi organici, proteine, vitamine - B1, B2, provitamina A -, dar și uleiuri și săruri minerale, care întăresc imunitatea, și au efecte antiinfecțioase și protejează rinichii.

Se recomandă consumul de suc sau ceai de merișoare, dar se pot consuma și sub formă de fructe uscate, - sucul de merișor consumat zilnic pote reduce riscul cardiac, și aceasta se datorează efectelor antioxidante ale fructelor, care sporește nivelul de colesterol bun.

Fructele proaspete, se consuma 100 gr. pe zi, în 2 reprize, a cate 50 gr. înainte de masă, uscate se folosesc ca și stafidele, dar nu mai mult de 50 gr pe zi.

                merișoare uscate sursă foto

Merișoarele se pot păstra proaspete, într-un borcan cu apă, la o temperatură de 10-18 grade Celsius timp de un an, deoarece conțin benzoați, care sunt conservanți naturali.

Substanțele pe care le găsim în frunzele și în fructele merișorului sunt antibacteriene, antimicotice și în sunstanțe care au efect antioxidant și sunt folosite cu succes la tratarea infecțiilor urinare și renale, în nivelul normal al colesterolului, previne infecțiile, previne căderea dinților, ajută la eliminarea kilogramelor în plus, sunt antibiotice naturale și antibacteriene.

Fructele de merișor conțin o cantitate mare de antioxidanți, care apară organismul în lupta cu radicalii liberi, cauzatori de cancer și alte boli degenerative.

UTILIZARE, CALITATI MEDICINALE

  • Infuzia de merișor: o linguriță de fruct uscat, la 250 ml de apă, se infuzează 15 minute, se beau câte trei căni pe zi, pentru ameliorarea tusei sau împotriva paraziților intestinali.
  • Tinctura se prepară din 50 grame de plantă mărunțită, se macerează, în 250 ml rachiu de secară timp de 15 zile, se păstrează, la rece în sticle închise ermetic. Zilnic, se consumă câte o linguriță de tinctură diluată în 250 ml de apă, la indicația medicului terapeut.
  • Decoctul din frunze de merișor: o linguriță de frunze uscate mărunțite, la o ceașcă de apă, se lasă să stea 15 min. Se recomandă, câte doua căni de decoct pe zi, timp de 15 zile, în cazul infecțiilor bucale, digestive, respiratorii și urinare.

CULTIVARE

Deși merișorul, în mod natural, se dezvoltă în zonele alpine, cu grijă și atenție, acesta poate crește și într-un apartament sau într-o grădină.

Pentru a cultiva merișorul, avem nevoie de un butaș mic, o ramură cu 3 frunzulițe, care se recoltează la începutul sau la mijlocul verii și se plantează direct într-un ghiveci. Este bine ca butașul să aibă o înălțime de aproximativ șapte centimetri, dintre care trei să fie introduși în sol.

În primele 2 luni, solul în care a fost plantat merișorul se umezește bine și se așează într-o zonă umbroasă. După 2 luni, ar trebui să apară frunzulițe noi, semn ca butașul s-a prins și ca începe să se dezvolte; după câteva luni, merișorul poate fi mutat afară, sub umbra unui copac, deoarece merișorul are nevoie de foarte multă lumină, dar nu și de razele directe ale soarelui, pentru ca în mod natural merișorul crește în zonele montane, unde temperaturile sunt mai scăzute, în zilele caniculare trebuie protejat și așezat într-un loc mai răcoros.

În grădină, trebuie plantat la umbra unui copac mai mare, în așa fel încât soarele să ajungă la el extrem de puțin pe parcursul zilei. Înainte de a planta copăcelul, în gradină, trebuie aleasa zona cea mai ferită de soare.

În primele săptămâni de la plantare, merișorul are nevoie de udări dese, pentru dezvoltarea și întărirea rădăcinilor, după ce s-a dezvoltat suficient este plantat în grădină, și apoi nu mai are nevoie să fie udat așa de des, o dată pe săptămână sau chiar la două săptămâni este suficient să primească o cantitate moderată de apă. Vara când sunt temperaturi sufocante și pământul se usucă rapid, iar planta are nevoie de apă mai multă pentru a se dezvolta, este necesară o udare la 3 – 4 zile. Pentru fertilizare, se poate împrăștia la nivelul solului gunoi de grajd.

Fructele se culeg în perioada septembrie-octombrie, și se pot păstra uscate sau se pot păstra proaspete într-un borcan cu apă la o temperatura de 10-18 grade.

               merișoare sursă foto

Merisoarele si preparatele cu merisoare se pot achizitona de la magazinele naturiste sau online AICI, AICI.

PRECAUTII

Nu se recomandă consumarea merișorului în timpul sarcinii.

sursă foto cover

 

Lasa un comentariu

Nume
Email
Verificare + =
Posteaza-l
0