GENERALITATI
Macrisul este una din plantele legumicole valoroase atât prin calitățile sale culinare, cât și pentru cele medicinale.
Este o plantă nepretențioasă, față de temperatură, se adaptează foarte ușor și poate fi întâlnită la câmpie, pe deal și până sus pe pajiștile alpine. Este o plantă timpurie care își face apariția încă de la începutul primăverii, crește atât la umbra cât și la soare, în acest caz având nevoie de mai multa apă, deoarece își dezvoltă tijele florale iar frunzele stagnează.
FACTOR CUTATIV, PRINCIPII ACTIVE, UTILIZARE
Rădăcina de măcriș are un gust dulce - acrișor și se folosește în cure de detoxifiere; în tratarea hepatitei virale de tip A, B, C, în tratarea unor boli de piele, și a intoxicațiilor de tot felul - rădăcina de măcriș se spală, se macină și se obține o pulbere, din care se administrează cate o jumătate de linguriță de patru ori pe zi, pe stomacul gol, se ține sub limba vreme de 10-15 minute, după care se înghite cu apă.
Decoctul – două lingurițe de rădăcină mărunțită, se lasă la înmuiat într-o jumătate de cană de apă de seara până dimineață, se filtrează, iar rădăcina rămasă se fierbe cu o jumătate de cană de apă 1-2 minute, după răcire, se combină cele doua extracte. Preparatul obținut se consumă în 2-3 reprize pe parcursul unei zile.
Frunzele de măcriș se culeg pentru consum, atunci când sunt tinere și fragede, conțin caroten, vitaminele B1, B2, C, K și PP, conțin foarte mult fier, iod, sulf, potasiu, fosfor, magneziu și siliciu, conțin proteine, zaharuri, tanin, acid folic și foarte mult acid oxalic și au un conținut scăzut de calorii.
Măcrișul are un puternic efect de antibiotic, este important ca sa fie consumat proaspăt, deoarece majoritatea substanțelor benefice se găsesc în sucul acestuia.
Sucul măcrișului are proprietăți benefice de eliminare a toxinelor din organism și este indicat ca tratament în astm, gripă și bronșită, se consumă 2-3 linguri de suc de măcriș, pe zi.
Datorita conținutului mare de leutină și zeaxantină, măcrișul are proprietăți de prevenire a bolilor cardiace, acești doi carotidieni naturali ajută la menținerea sănătoasă a vederii și previne apariția cataractei.
Măcrișul este bogat în calciu, fiind benefic pentru sănătatea dentara și a oaselor; datorită conținutului de fibre, reglează funcția aparatului digestiv și fluxul bilei; ajută la normalizarea tensiunii arteriale și a nivelului colesterolului din sânge; încetinește îmbătrânirea, îmbunătățește funcția creierului și a memoriei.
Frunzele de măcriș se întrebuințează la prepararea ciorbelor, în special ciorba de miel, piureurilor sau în salate, singure sau în combinație cu alte legume, se poate consuma crud, adăugat în salate de crudități cu frunze de spanac și ștevie, sau fiert și asezonat cu unt și condimente, cu smântână și puțin ulei, în aperitive și preparate culinare simple.
Măcrișul crud este acrișor și delicios și în plus, putem beneficia de tot conținutul lui de vitamina C daca îl asociem cu măslinele negre. Sosul de măcriș, se potrivește foarte bine lângă peștele la tavă.
Măcrișul se păstrează foarte bine congelat.
CULTIVARE
Măcrișul se seamănă toamna, în luna septembrie. Însămânțarea se face pe rânduri, la 25-30 cm distanță, iar între plante cam 10 cm. Cultura de măcriș durează 3 - 4 ani, singurele lucrări de îngrijire necesare sunt cele de combatere a buruienilor și dăunătorilor.
CONTRAINDICATII
Se va evita consumul de măcriș, de către persoanele care au afecțiuni pulmonare, astm, sensibilitate gastrică, gută, reumatism, probleme renale.
Lasa un comentariu