Scorțișoara - CINNAMOMUM ZEYLANICUM - este un arbore tropical, veșnic verde, face parte din familia dafinului - Lauraceae -, crește înalt de 10-15 m în flora spontană, preferă zone de joasă altitudine cu un climat umed.
Frunzele sunt ovale, adânc striate, foarte aromate, verde - închis pe partea superioară, și verde deschis pe partea inferioară. Scoarța copacului este netedă, gălbuie cu gust acrișor, înțepător, puternic aromat, care după uscare devine scorțișoara.
Nucșoara, este fructul unui arbore veșnic verde - Myristica fragrans -, originar din India de sud, face parte din familia Myristicaceae, care crește 18-20 de metri înălțime, în cultură se fasonează la 2-3 metri, face fructe numai după 15-20 de ani de la plantare, este cultivat în India, Malaezia, Sri Lanka, face parte din familia Myristicaceae.
Frunzele sunt persistente, lucioase, groase, de nuanță verde-închis.
Sumac - RHUS CORIARIA - denumire populară oțetar mirositor, crește sub formă de tufă ajunge până la 3 metri înălțime, și face parte din familia Anacardiaceae, genul Rhus, este originar din America de Nord. Tulpinile sunt cenușii - roșcate, frunzele sunt penate, zimțate, verzi, pufoase pe partea inferioară, toamna prezintă nuanțe de roșu-aprins. Florile sunt galben-verzui, adunate în inflorescențe, produc ciorchine dense de fructe, învelite într-o coajă brun - roșcată, acoperită de perișori.
Ferula, este o plantă perenă, cunoscută încă din antichitate, poate ajunge până la 3 metri înălțime, este originară din Asia și Orientul Mijlociu, aparține familiei Apiaceae, și este răspândită în Iran și Afganistan, de unde este exportată în toată lumea. Ferula, în primii patru ani de viață, se dezvoltă sub forma unei rozete de frunze, în anul următor, din centrul rozetei de frunze se dezvoltă o tulpină groasă și rezistentă. Rădăcinile plantei, sunt groase, cărnoase, și secretă o sevă rășinoasă, toată plantă emană un miros puternic și neplăcut.
Wasabi - hrean japonez -, este o plantă din familia Cruciferelor, asemeni hreanului, muștarului, conopidei, originar din arhipelagul nipon, crește cultivat dar și în sălbăticie în Japonia dea lungul cursurilor de ape din munți, este cultivat în Canada, Australia, SUA, în gastronomia japoneză se utilizează două tipuri de wasabi - wasabi japonica mazuma, wasabi japonica duruma.
Rădăcina este partea cea mai apreciată a plantei, fiind folosită ca și condiment, având un gust foarte puternic, se consumă rasă proaspăt, și este servită ca o pastă verde, savuroasă alături de preparatele pe bază de sushi sau sashimi.
Schinduful -TRIGONELLA FOENUM GRAECUM - , se cultivă în regiunile mediteraneene, Asia, Africa de Nord, China, India, Pakistan, este cunoscută și la noi și se cultivă în câteva județe din sudul țării, există și varietăți sălbatice, climatul cel mai propice pentru dezvoltare este cel mediteranean. Planta este întâlnită și sub denumirea de schinduț, molotru, sfandig, fenugrec, denumirea trigonella, se referă la mirosul de fân al schindufului uscat, dar și la originea ei.
Muștarul - Brassicaceae Alba, Nigra, Juncea -, este o plantă erbacee, care face parte din familia Crucifere. Boabele de muștar, sunt cunoscute și folosite din cele mai vechi timpuri fiind unul dintre cele mai vechi condimente din lume. Se cunosc peste 40 de specii de muștar, există soiuri de muștar dulci și soiuri iuți, cele mai bune pentru sănătate sunt cele iuți, pentru ca stimulează metabolismul.
Șofranul - CROCUS SATIVUS - este o plantă mediteraneană, erbacee, ornamentală, atinge o înălțime medie de 10 cm, se bănuiește ca șofranul este originar din insula Creta, deși unele scrieri arată că sumerienii îl foloseau acum mii de ani, arabii și grecii îl foloseau ca și afrodiziac, astăzi se cultivă în Spania - cel mai mare exportator -, Franța - șofranul de cea mai buna calitate -, Grecia, Italia, Maroc, Iran - este cel mai mare producător de șofran din lume -.
Șofranul este rezistent la frig, dar îi place mult soarele și nu se dezvoltă bine în locuri umede și nici la umbră, nu face semințe, se înmulțește prin bulbi cărnoși.
Schinduf - Trigonella foenum - graecum -, mai este cunoscut ca și fân grecesc, sfindoc, molotru, originar din zona Marii Mediterane, face parte din familia Fabaceae, este o plantă leguminoasă, cultivată încă din antichitate pentru proprietățile sale terapeutice, fiind apreciată ca un întăritor al organelor sexuale. Astăzi schinduful se cultivă în sudul Europei și nordul Africii, la noi crește spontan și este întâlnit ca buruiană, se cultivă sporadic în sud-estul țării, pentru nutreț la animale, sau semințele ca și condiment în preparate culinare.
Turmericul - turmeric, curcumin, sofran de india, este rădăcina plantei - CURCUMA LONGA -, plantă erbacee de origine asiatică, crește cultivată în sudul Chinei, India, Taiwan, Japonia și Africa.
Curcuma, este o planta perenă, erbacee, cu tulpină dreaptă, frunze eliptice sau lanceolate, verzi, culoare mai intensă pe partea lor superioară, inflorescența este de formă cilindrică, florile sunt galbene în partea superioara a inflorescenței și verzi la baza ei, semințele sunt adunate într-o capsulă, numărul lor depinde de numărul florilor fertilizate.
Negrilica - Nigella Sativa - este o plantă aromată, condimentară, originară din vestului Asiei, este populară în India, Turcia, Pakistan, Grecia, Tunisia, Egipt unde este răspândita în flora spontană, dar se și cultivă. La noi în țară este mai puțin cunoscută și puțin folosită, pentru că nu se regăsește în flora spontană, se cultivă, foarte puțin ca plantă ornamentală sau pentru semințele sale cu proprietăți medicinale și condimentare.
Coriandru -CORIANDRUM SATIVUM- este o specie de plantă anuală, erbacee, crește numai cultivată, face parte din familia Umbelliferae, denumiri populare coleandru, culeandra, coliandru.
Coriandrul este o plantă - condiment -, folosită în bucătăriile din toata lumea datorită aromei sale aparte.
Dafinul - LAUR - LAURUS NOBILIS - este un arbust cu frunzele verzi tot timpul anului, originar din bazinul mediteranean, crește încet spontan dar și cultivat face parte din familia Lauraceae.
Frunzele sunt oval-eliptice, verde închis, margini drepte sau puțin ondulate, cu un conținut mare de uleiuri eterice, care au proprietăți aromatizante și terapeutice și care se conservă prin uscare fiind folosite ca și condiment în diferite preparate culinare.
Cimbrul numit și buruiana-de-balsam, cimbrișor, cimbru-de-câmp, cimbru-sălbatic, iarba-cucului, lămâița, șarpun, tamita, temian, crește pe pășuni însorite, pe povârnișuri și pe liziere înguste și preferă mușuroiul mic de furnici de pe câmpii. Îi place căldura și soarele; astfel îl găsim pe suprafețele pietroase și pășunile alpine.
Cimbrul a venit la noi în secolul al XI-lea din tarile mediteraneene, iar speciile cultivate și iarăși sălbăticite se găsesc în grădinile noastre mai cu seamă că CIMBRU-DE-GRADINĂ numit și cimbru, cimbrișor, cimbru-mirositor, iarbă-cucului, lămâiță. Acesta, spre deosebire de cimbrul-de-câmp, ajunge până la o înălțime de 50 centimetri. Ambele au același efect curativ.
Usturoiul - Allium sativum - este o plantă comestibilă, folosită ca aliment și condiment. În medicina populară usturoiul alături de ceapă este un bun medicament, ca urmare a vitaminelor și mineralelor pe care le conțin.
Tonifiant și antiseptic, usturoiul este cunoscut încă din antichitate pentru calitățile sale miraculoase, este un - ANTIBIOTIC NATURAL- important în prevenirea și tratarea multor boli; dar și un leac excelent împotriva răcelilor și afecțiunilor respiratorii. De asemenea usturoiul încetinește sau chiar stopează evoluția tumorilor maligne sau chiar maladia SIDA.
CECSY © Copyright since 2012 . All rights reserved.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice.