Coacăzul roșu sau coacăz de munte, merișor, păltinele, pomușoara, rozincă, strugurei, strugurel, etc. Coacăzul roșu este un arbust asemănător cu coacăzului negru, deosebindu-se prin culoarea fructelor, roșie, albă, roz sau gălbuie. El creste în mod natural sub forma de tufă cu mai multe tulpini înalte de 1- 1,5 m.
După culoarea pielitei fructelor, se deosebesc soiuri de coacăze albe, de coacăze roșii și coacăze negre. Coacăzul alb este de fapt, o variantă a coacăzului roșu, este un arbust care necesită puține îngrijiri și nu este pretențios în privința tipului de sol, deci se poate cultiva în orice fel de gradină. Coacăzul alb este mai puțin răspândit decât cel roșu dar are fructe cu o savoare dulce delicioasă și deosebită.
Troscotul - POLYGONUM AVICULARE - este cunoscută popular sub denumirea de sporis, tărsoacă, troscot, iarba găinilor, este o plantă ierboasă anuală care crește la marginea drumurilor și șanțurilor, pădurilor, pe dealuri, pe câmpii, în livezi, în grădini, pe lângă ape, pe poteci, pe terenurile cultivate, lângă terasamentele de cale ferată.
Sulfina - Melilotus officinalis - sau iarba de piatră, molotru galben, salcina, surcina, este o specie erbacee, anuală sau bienală, răspândită în Europa, Asia și Africa prin locuri uscate, aride, pietroase, crește prin pășuni și fânețe, livezi, la marginea drumurilor și a căilor ferate.
Sulfina are o radacină pivotantă, tulpina este dreapta si inalta de 30-90 cm ramificata, cu frunze dințate pe margini.
Maselarita - HYOSCYAMUS NIGER - are miros neplăcut, care dispare după uscarea plantei, crește de la munte până la câmpie, se cunoaște și sub numele nebunarița, măselar buruiană de măsele, bob, bolunditoare, ciumască, masalari, face parte din familia Solanaceelor. Este o planta TOXICĂ.
Tulpina este groasă, frunzele sunt păroase, lungi, ovale, așezate împrejurul tulpini.
Fetica - Salata mielului - Valerianella olitoria -, este o plantă erbacee, anuală de mici dimensiuni cu flori mici albe - albăstrui, frunzele, sunt ovale, de culoare verde închis, cresc în rozetă până la 30 cm, au o textura moale și sunt comestibile, au un gust caracteristic de miez de nucă crudă.
Este o plantă care prefera căldura, nu este pretențioasă fata de sol, este apreciată îndeosebi de italieni, pentru frunzele sale, bogate în acid folic și vitamina C, care sunt folosite la prepararea salatelor și a supelor.
Volbura - Convolvulus arvensis - sau rochița rândunicii este o plantă ierboasă, perenă iubitoare de lumină care crește din abundență în lanurile de grâu, de ovăz și orz, de la câmpie până la deal, încolăcindu-se pe alte plante, pe garduri, pe ziduri, pe araci, în lipsa acestora, se întinde liber pe sol, până la o lungime de 20-100 de centimetri.
Volbura, deși pare o plantă fragilă și firavă, este o buruiană destul de greu de stârpit, sufocă plantele pe care se încolăcește și sărăcește solul pe care creste de azot, fosfor, potasiu.
Cresonul - Lepidium sativum - este o plantă erbacee legumicola anuală, cu frunze lunguiețe, de culoare verde intens, cu o aromă condimentată și proaspătă care se cultivă pentru frunzele sale, care sunt întrebuințate ca salată sau drept condiment.
Este o plantă naturală și sănătoasă, bogată în iod care se absoarbe ușor, conține vitaminele A, B1, B2, E, PP, săruri minerale: sulf, crom, potasiu, mangan, magneziu și calciu.
Napaznic - Geranium robertianum - este o plantă anuală, înaltă de 30-40 cm, miros pătrunzător, respingător, care îi da și numele, tulpina roșiatică este acoperită cu peri fini, frunzele ca și tulpinile, sunt moi la pipăit și se rup ușor, florile sunt roz violacee, fructul are forma de cioc lung de 2 cm, înflorește în perioada iulie-septembrie. Recoltarea se face la începutul înfloririi, se recoltează partea aeriana a plantei.
Untișorul este o plantă de dimensiuni moderate, cu frunze rotunde, verzi, lucioase și cărnoase, crește prin locuri umede și umbroase, la marginea pădurilor, pe lângă tufișuri, în livezi și pășuni.
Untișorul, cunoscut și sub numele de sălățica, grăușor, apare în același timp cu păpădia și se culege ca și aceasta, în lunile martie-aprilie și are aceleași precauții la recoltare - nu se culeg frunzele de la plantele înflorite deoarece sunt toxice -.
Rozmarinul este o plantă tot timpul verde, iubitoare de soare, are nevoie de puțină apă, este foarte sensibilă la frig, este originar din zona Marii Mediterane, unde creste sălbatic.
Rozmarinul se folosește atât proaspăt cât și uscat, el are numeroase întrebuințări fitoterapeutice, fiind atât un condiment, cât si o plantă meliferă, mierea de rozmarin, dar și un produs des folosit în parfumerie.
Salata - Lactuca sativa - este o plantă legumicolă anuală sau bienală, din familia Asteraceelor, este una dintre cele mai delicate legume cu frunze, folosită în stare crudă sau gătită. Conținutul de substanțe nutritive ale salatei depinde de soi și de condițiile de creștere.
Salata este bogată în vitamine A, beta-caroten, care se transformă în vitamina A în organism, aceștia au puternice proprietăți antioxidante și luptă împotriva bolilor, complexul de vitamine B, vitamina E, K, P, C, proteine, acizi organici, iod, fier, calciu, magneziu, potasiu și zinc esențiale pentru metabolismul organismului.
Crusinul este un arbust care crește în zone cu umiditate, prin luminișuri, pe malurile râurilor, se mai numește lemn câinesc, patachină și a fost folosit încă din vechime la vopsirea țesăturilor din bumbac și in.
Scoarța este lucioasă galben-maronie la interior și brun - cenușie la exterior și prezintă pete mici, reliefate albicioase, frunzele sunt de culoare verde închis, sunt eliptice, ovale, ascuțite la vârf, florile sunt de culoare alb-verzuie, apar în luna mai-iunie și cresc în buchete mici; fructele sunt niște bace roșiatice, care se înnegresc pe măsură ce ajung la maturitate.
Coada șoricelului - Achillea millefolium - popular se mai numește alunele, brădațel, ciureșică, coada-șoareci, coada hârcelui, stranutatoare, este o plantă medicinală foarte rezistentă la lipsa de apă și la căldură foarte mare, dar și la gerul iernii. Crește spontan prin fânețe, pe marginile râurilor, pe lângă drumuri și în locurile virane, la marginea pădurilor, fiind întâlnită din câmpie și până în zona montana înaltă.
Rubarba este o plantă foarte veche, originara din China, care a fost cultivată și utilizată în scop medicinal. Părțile comestibile sunt tulpinile care pot creste până la 1m, în timp ce frunzele nu trtebuie consumate fiind toxice ca urmare a concentrației mare in acid oxalic pe care o conțin. Rădăcinile dupa uscare pot fi folosite pentru a prepara cataplasme pentru vindecarea rănilor și afecțiunilor pielii.
CECSY © Copyright since 2012 . All rights reserved.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice.