Plante medicinale

DESCRIERE, GENERALTIATI

Lemnul-dulce - Glycyrrhiza glabra - este o plantă care iubește soarele și lumina, crește în albiile secate ale râurilor și în luncile neîmpădurite, în popor i se mai spune și răculeț, dulcișor sau iarba dulce datorită gustului rădăcini sale.

Are frunzele închise la culoare, florile sunt mici și albe și o rădăcină foarte puternică. De la Lemnul dulce folosim doar rădăcina, ea având foarte multe substanțe zaharoase, și este mult mai dulce decât zaharul - de unde și denumirea de lemn dulce -, recoltarea se face primăvara și toamna.

GENERALITATI, DESCRIERE

Cireșul este o specie de pom fructifer originară din zona cuprinsă între Marea Neagra și Marea Caspică de unde s-a răspândit în Europa și Asia. La noi, cireșii sunt cultivați în toate regiunile țării, la câmpie, deal și în zona de munte, până la altitudinea de 1.000 m.

Existența cireșului în țara noastră este atestată documentar de pe vremea lui Mircea cel Bătrân, astăzi sunt cunoscute localitățile Cireșu, Cireșoaia, Cireșeni, Valea Cireșului, pentru culturile de cireși, localități care poartă numele speciei.

Inul – Linum - , este o plantă anuală ierboasă, la noi este cultivată și pentru fuior și pentru semințele sale oleaginoase. În scopuri medicinale folosim doar semințele ajunse la maturitate.

PRINCIPII ACTIVE, PROPRIETATI

Semințele de in reduc inflamațiile, atenuând simptomele astmului și îmbunătățind funcția plămânului, reduce stresul și crește capacitatea de memorare.

DESCRIERE, GENERALITATI

Traista ciobanului este o plantă medicinală foarte valoroasă, se întâlnește peste tot pe drumuri, câmpii, pământuri înțelenite, ogoare, povârnișuri, câmpuri. În limbaj popular i se mai zice și arior, buruiana de friguri, coada-pisicii, păscuța, pastele-cailor, punga-babei, punga-popii, pungulița, răpan, straița-popii sau tăsculiță.

Este o plantă de dimensiuni mici, de până la 20 centimetri înălțime și înflorește între lunile martie și noiembrie. Ramurile fine se întind pe toată lungimea tulpinii. Frunzele bazale seamănă cu cele de păpădie.

GENERALITATI

Cimbrul numit și buruiana-de-balsam, cimbrișor, cimbru-de-câmp, cimbru-sălbatic, iarba-cucului, lămâița, șarpun, tamita, temian, crește pe pășuni însorite, pe povârnișuri și pe liziere înguste și preferă mușuroiul mic de furnici de pe câmpii. Îi place căldura și soarele; astfel îl găsim pe suprafețele pietroase și pășunile alpine.  

Cimbrul a venit la noi în secolul al XI-lea din tarile mediteraneene, iar speciile cultivate și iarăși sălbăticite se găsesc în grădinile noastre mai cu seamă că CIMBRU-DE-GRADINĂ numit și cimbru, cimbrișor, cimbru-mirositor, iarbă-cucului, lămâiță. Acesta, spre deosebire de cimbrul-de-câmp, ajunge până la o înălțime de 50 centimetri. Ambele au același efect curativ.

DESCRIERE, GENERALITATI

Plopul crește de la câmpie la munte, este întâlnit în păduri, poiene, depresiuni, luncile râurilor, în lungul șoselelor, poate atinge înălțimi de până la 35 de metri și poate trai până la 200 de ani. Plopul preferă terenurile umede de pe malurile râurilor și din lunci.

Mugurii de plop sunt mari de 2-3 cm, brun - gălbui, au o formă alungită, ascuțiți la vârf, sunt lucioși, rășinoși în interior, lipicioși, au miros plăcut, aromat și un gust amărui. Se păstrează uscați, în locuri uscate și aerisite.

Cireșul este un arbore, înalt de 10-20 de metri, cu rădăcini puternice, cu trunchiul drept, scoarța netedă, brun - cenușie, frunze alungite și are flori albe. Înflorirea are loc în lunile aprilie-mai, rodirea în mai-iunie, în funcție de  soiului cireșului. Cireșul trăiește 25-40 de ani, iar cel sălbatic poate ajunge și până la 100 de ani.

Codițele, prin care se hrănesc cireșele, cu prospețimea și roșul lor strălucitor, sunt aproape nebăgate în seamă. Cu toate acestea creșterea, mărimea, gustul, culoarea cireșelor se datorează acestor mici codițe prin care se hrănesc. Totul se datorează acestor codițe verzi, prin care tranzitează toata seva care hrănește fructele în procesul lor de creștere și coacere.

DESCRIERE, GENERALITATI

Castravetele amar - Momordica charantia -, este o legumă cunoscută și sub numele de pepene amar.

Castravetele amar își merită numele datorita gustului sau foarte neplăcut, este una dintre cele mai amare legume din lume. Deși mai greu de introdus în dietă din cauza gustului sau insuportabil, castravetele amar, conține substanțe nutritive , benefice în multe afecțiuni.

DESCRIERE, GENERALITATI

Rostopasca - Chelidonium majus L.-, cunoscută și sub denumirea populară de iarbă de negi sau negelarița, este o plantă erbacee ușor de recunoscut după latexul de culoare galbenă care în contact cu aerul se închide la culoare.

Înflorește din aprilie până în septembrie și se culege numai în zilele însorite, pe timp frumos, în zile fără ploaie (pe vreme ploioasă, rostopasca se închide la culoare, iar principiile sale active se pierd). Se usucă într-un loc umbros și lipsit de umiditate.

DESCRIERE, GENERALITATI

Angelica - Angelica archangelica - este o plantă ierboasă înaltă, crește pe panta masivului muntos al Chinei, preferă, soluri cu umiditate ridicată, tulpina seamănă cu cea de țelină, este goală în interior și conține un lichid lăptos, poate atinge înălțimi de pana la 1-1,5 m.

Planta este ocrotită prin lege și nu se recoltează decât din culturile înființate în acest scop.

Ginkgo biloba este unul dintre cele mai vechi specii de copac, el poate să supraviețuiască până la 1000 de ani și poate ajunge la o înălțime de 120 de metri.

PRINCIPII ACTIVE, PROPRIETATI

Se folosește extractul care se obține din frunzele uscate. Frunzele de Gingko biloba conțin două tipuri de substanțe, flavonoide și terpenoide, care au proprietăți antioxidante; acești antioxidanți combat radicalii liberi, - compuși dăunători organismului (aceștia modifică membrana celulelor, modifica ADN-ul, contribuie la îmbătrânirea organismului etc.) - și pot reduce sau chiar preveni, unele efecte negative pe care le produc aceștia.

DESCRIERE, GENERALITATI

Echinacea este o plantă medicinală perenă, care își are originea în America de Nord, crește la 1 - 1,50 cm, are frunzele dințate pe margini și ascuțite la vârf, florile sunt dispuse solitar la vârfurile ramurilor, au culoare roz pana la roșu intens - înflorește din iunie până în luna octombrie.

Sistemul imunitar asigura sănătatea organismului și ne apără de infecțiile provocare de virusuri, bacterii, ciuperci, paraziți.

Ridichea neagră aparține familiei Cruciferelor, acesta este mai mare decât ridichea obișnuită, cu o coaja groasă, neagră și miez alb.

PRINCIPII ACTIVE, PROPRIETATI

Ridichea neagră, este ușor iute, are în compoziția ei vitaminele B, E, C, fosfor, sodiu, potasiu, sulf, magneziu, fier și calciu, iod și o cantitate mare de fibre alimentare care reglează, tranzitul intestinal. Datorita conținutului mare de vitamina C și iod ridichea neagra are acțiune antiscorbutica și antirahitica, este și fluidizant al secrețiilor bronhice, datorită conținutului mare de substanțe active sulfurate, deci este recomandat consumul de ridiche la cei care suferă de bronșită cronica și de astm.

DESCRIERE, GENERALITATI

Leurda - Allium Ursinum - denumită în popor ai de pădure sau ai ciorăsc este unul dintre primii vestitori ai primăverii. Ea apare încă din luna martie, imediat după ce răsar ghiocei, crește în pădurile umede și umbroase de foioase din zonele de deal și munte.

Leurda are mirosul specific de usturoi, frunzele cresc din bulb, sunt de un verde deschis, alungite și foarte asemănătoare cu cele ale lăcrimioarelor, floarea este albă.

DESCRIERE

Roinița originară din Asia Mică și din țările mediteraneene, roinița era folosită de arabi ca întăritor pentru inimă. Este o plantă înaltă de aproape un metru, cu flori albe-liliachii și cu frunzele de un verde deschis, mireasma pe care o răspândește, seamănă cu cea de lămâie.

FACTOR CURATIV

Cunoscută în popor și sub numele de melisă, mătăciune sau iarba de alămâi, roinița crește mai ales în sudul și în vestul tarii, înflorește, la sfârșitul luni mai – începutul luni iunie; se recoltează tulpina, frunzele, florile.